Ceai Mesteacan
CEAI MESTEACÄ‚N
50gr
MESTEACÄ‚N (Betula
pendula)
Este
un arbore extrem de vivace, care rezistă în cele mai grele condiţii de
climă, sol sau altitudine. Creşte în zona de dealuri joase şi de câmpie,
unde suportă foarte bine arşiţa şi seceta, în depresiunile adânci unde
suportă gerurile iernii ori în zonele montane abrupte, unde se agaţă
efectiv de stânci şi rezistă vânturilor cele mai puternice. În acord cu
capacitatea sa vitală extraordinară, frunzele mesteacănului au
proprietăţi terapeutice foarte puternice. Ele au o acţiune antiseptică
intensă (mai ales asupra bacteriilor), sunt un elixir pentru căile
respiratorii (au proprietăţi antiinfecţioase, expectorante,
decongestive), pentru rinichi şi vezica urinară, ca şi pentru piele.
Sunt utilizate cu mult succes pentru zeci de afecţiuni atât intern, cât
şi extern. Să vedem în continuare câteva acţiuni şi indicaţii ale
acestei plante medicinale redutabile în lupta cu boala.
ACÅ¢IUNI
INTERN: antibacterian puternic (acţionează mai
ales asupra lui Eschericia coli, stafilococului auriu ÅŸi alb, bacteriei
care produce antraxul), coleretic mediu (provoacă eliminarea bilei),
antiinflamator bun, antilitiazic foarte puternic (mărunţeşte „pietrele"
la rinichi şi ajută la eliminarea lor), antiseptic urinar şi intestinal
puternic, antiseptic respirator puternic, creÅŸte permeabilitatea
vasculară, depurativ puternic (ajută mai ales la eliminarea acidului
uric), diuretic bun (frunzele mature), hipotensiv uÅŸor, scade valorile
colesterolului (hipocolesterolemiant), scade uÅŸor valorile glicemiei
(hipoglicemiant), stimulent mediu al secreţiilor gastrice, biliare şi
intestinale, sudorific.
EXTERN:
antiinflamator bun, antiseptic pentru piele, tonic capilar bun
(stimulează creşterea şi favorizează revigorarea firelor de păr).
INDICAÅ¢II
INTERN:
- litiază renală şi urinară - infuzie
combinată. Acţionează mai ales asupra litiazelor cu uraţi (mărunţind
calculii şi favorizând eliminarea lor) şi mai puţin asupra oxalaţilor şi
fosfaţilor. Pentru litiazele urice se asociază excelent cu frunzele de
merişor (Vaccinium vitis-idaea) şi florile de muşeţel (Matricaria
chamomilla).- sindrom azotemic cronic - pulbere. -
edeme de cauză alergică - pulbere. Pentru o rapidă dispariţie a edemelor
se poate asocia foarte bine cu pulbere de ienupăr (Juniperus communis)
şi cu pulbere din flori de trei fraţi pătaţi (Viola tricolor).-
pielită şi pielonefrită (mai ales cronicizate), cistită - infuzie
combinată. Eficienţă mai mare are tinctura de mesteacăn combinată în
proporţii egale cu cea de boabe de ienupăr (Juniperus communis).-
infecţii intestinale, enterită şi enterocolită, colită de fermentaţie şi
de putrefacţie - pulbere. Se asociază foarte bine cu scoarţa de stejar
(Quercus sp.) ÅŸi iarba de salvie (Salvia off.).-
diabet (adjuvant), valori crescute ale colesterolului (adjuvant),
ateroscleroză (adjuvant) - pulbere, se asociază excelent cu frunzele de
anghinare (Cinara scolymus), cu care se combină în proporţii egale-
gută, reumatism - infuzie combinată-
bronşită cronică şi acută, laringită şi esofagită, guturai, gripă -
pulbere. Rezultate foarte bune se obţin -
dispepsie, anaciditate gastrică - pulbere, luată înainte de masă-
infecţii bacteriene diverse - pulbere, are rol adjuvant pentru
tratamentul cu antibiotice prescris de medic. Pentru infecţiile cu
localizare reno-urinară se recomandă tratamentul cu infuzie combinată.-
ascită - infuzie combinată concentrată. Se iau 3-4 linguriţe la
intervale de 1 oră. Rezultate extraordinare se obţin prin asocierea cu
ienupăr în proporţii egale.
EXTERN:-
creşterea părului - ultima clătire a părului după spălare se face cu
infuzie concentrată de mesteacăn- răni,
plăgi atone, plăgi infectate - se dezinfectează locul cu tinctură de
mesteacăn, după care se aplică o cataplasmă cu frunze de mesteacăn.
MOD DE
PREPARARE ÅžI ADMINISTRARE
Pulberea - planta se macină fin cu râşniţa electrică
de cafea după care se cerne prin sita pentru făină albă. Se ia, de
regulă, o linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se
ţine sub limbă vreme de 10-15 minute, după care se înghite cu apă.
Pulberea nu se păstrează mai mult de 10 zile, deoarece i se alterează
proprietăţile. Infuzia combinată (reţeta
pentru obţinerea a 250 ml.)- 1-2 linguriţe de pulbere de frunze se lasă
la înmuiat într-o jumătate de cană de apă de seara până dimineaţa, când
se filtrează; maceratul se păstrează, iar pulberea rămasă se opăreşte cu
o jumătate de cană de apă 20 minute, după care se lasă la răcit; se
combină cele două extracte; se bea înainte de masă cu un sfert de oră
acest preparat. Doza - 3 căni pe zi.
Infuzia combinată concentrată - se prepară întocmai
ca şi cea pentru uz intern cu deosebirea că va fi mai concentrat: 2
linguri de plantă în loc de 1 - 2 linguriţe, iar timpul de fierbere din
faza a doua a preparării va fi de 20 minute, la foc mic.
Cataplasma - planta se macină fin cu râşniţa electrică
de cafea, după care se amestecă într-un vas cu apă călduţă până se
formează o pastă, care se pune într-un tifon şi aplică pe locul afectat.
PRECAUÅ¢II
Saponozidele
din compoziţia mesteacănului pot fi iritante pentru tubul digestiv, la
persoanele mai sensibile. ÃŽn doze mari (peste 100 de
grame de frunze consumate într-o zi) mesteacănul este toxic, producând
tulburări digestive (inflamaţia intestinului subţire, dureri violente
abdominale, lipsa poftei de mâncare).
CONTRAINDICAÅ¢II
Nu se
cunosc.
